INTERVIU ALEX CHINNECK: NOI CREĂM ILUZII ȘI MAGIE!

09 Sep, 2019

”Misiunea mea ca artist: să aduc publicului lucruri noi, neimaginate, cu un impact important și o contribuție semnificativă”

Știți deja că, până pe 18 septembrie, Qreator prezintă expoziția Unzip Your Mind semnată de unul dintre cei mai în vogă artiști contemporani, Alex Chinneck. V-am oferit deja un scurt fragment din interviul realizat cu această ocazie, iar astăzi continuăm cu partea a doua a conversației, în care Alex povestește despre începuturile sale ca artist, creativitate și provocările procesului creativ, dar și care este replica sa la expansiunea digitalizării!
Vom publica a treia și ultima parte a interviului cu acest fascinant artist săptămâna viitoare, iar până atunci vă așteptăm la Qreator să-i admirați opera!

Q: Arta ta este uriașă, atât în termeni de dimensiune, dar mai ales în ceea ce pare să fie nelimitarea imaginației tale. Cum reușești să nu-ți impui limite, să te convingi, atunci când ai o idee, că realizarea nu e imposibilă, cu tot ceea ce presupune asta: costuri, materiale, spațiu, oameni, tehnologie și așa mai departe?

A: E foarte greu, pentru că cu cât facem mai multe proiecte cu atât devenim mai conștienți de toate problemele care pot apărea și e dificil să nu construiesc un fel de cușcă în jurul ideilor, să le las să se dezvolte în loc să le opresc pentru că, știi, probleme!
A fost o vreme, mai la începutul carierei mele, după primele patru sau cinci proiecte mari, în care mi-a fost foarte greu să concep proiecte noi pentru că tot ce vedeam erau dificultățile de realizare.

În ultimii ani am revenit la lucrări foarte mari, uluitoare, excentrice, complexe și, chiar dacă odată cu experiența apare și setul de probleme, am reușit să acumulăm o anume familiaritate cu acest tip de proiecte. Acum, chiar dacă avem proiecte noi, în diferite țări, cu diverși parteneri, cu multe variabile, există aceasta familiaritate în practică și în proces, iar asta ne ajută să navigăm printre probleme.
E foarte important să-ți păstrezi mintea și ideile libere și partea de punere în practică flexibilă.

Când eram un tânăr pictor, nu eram atât de atras de arta mea cât de procesul realizării ei, îmi plăcea să mă pierd în pictură, dar m-am plictisit curând, pentru că am rămas fără chestii de pictat, am simțit că nu pot să mai surprind pe pânză chestii pe care lumea le văzuse deja, și mă frustra treaba asta, faptul că această relație nu avea să se schimbe: eu, vopseaua, pânza.
Când aveam un studio, tot ce realizam trebuia să fie în limitele fizice ale acelui spațiu și ceva ce trebuia să încapă prin ușa acelui loc, trebuia să folosesc anumite instrumente, pentru că dădusem bani pe ele, și cumva mi s-a părut că toate acestea definesc arta mea mai mult decât… ei bine, eu! Devenise mai puțin despre mine și mai mult despre limitările pe care le aduceam eu însumi propriilor mele creații.
Pe când, ca sculptor, am la dispoziție o paleta mult mai largă de materiale și forme de expresie, procese, posibilitățile sunt nelimitate, e mult mai mult despre idee decât despre ce poate un singur om să creze într-un spațiu și cu resurse limitate.

Arta mea a devenit și un proces de facilitare, în care ideea mea reprezintă un mic procent, iar restul e procesul de a face ca această idee să prindă formă, și cred că asta e diferența între mine și foarte mulți alți creatori. Noi facem lucrurile astea să existe!
Cu timpul, după această schimbare de abordare a artei, au venit partenerii, solicitările, încrederea, sponsorii și tot.

Q: Este multă creativitate și în procesul de rezolvare a problemelor care apar între idee și produsul artistic finit?
A: Practic, e vorba mai ales de timpul și energia pe care acest proces le consumă, strategie și facilitarea acestor idei ambițioase, iar asta e o artă în sine la care am devenit din ce în ce mai buni.
Mă străduiesc să mă delimitez partial de o parte din detaliile acestui proces și să mă concentrez pe ceea ce cred că e misiunea mea ca artist: să aduc publicului lucruri noi, neimaginate, cu un impact important și o contribuție semnificativă.
Avem cam 12 asemenea proiecte foarte mari finalizate până acum, unele despre care publicul aproape nu crede că există, și lucrăm în paralel la alte zece.
Uite, clădirea Unzip din Milano! A fost atât de diferită, de excentrică și a avut atâta caracter și personalitate încât aproape că nici mie nu-mi venea să cred că există așa ceva, și nu e vorba doar despre dimensiunea lucrării!
Noi cream iluzii, magie, iar publicul o să creadă aceste iluzii doar dacă sunt făcute la perfecție, iar asta are legătură cu materialul, partea vizuală și mărimea lucrării.
 

Q: Online-ul ne cam ia în stăpânire viețile, cu atât de multe variante ieftine de distracție cu răsplată imediată. E ceva ce te preocupă, are cumva legătură asta cu faptul că oamenii se pot mișca, fizic, în interiorul operelor tale de artă, o realitate paralelă, ca într-o lume dintr-un joc online?

A: Mereu ne gândim la asta și la faptul că trăim într-o lume din ce în ce mai digitalizată. Operele noastre sunt accesibile, sunt potrivite pentru Instagram, pentru relaționare cu ele, pentru că ceea ce vrem să facem e artă pentru public, adică ceva ce oricine poate înțelege și aprecia, fără elitism, iar asta a făcut ca multe din creațiile noastre să aibă succes international, prin atât de multe poze și filme făcute de public.
Totuși, cred că cel mai important e ca oamenii să vadă operele noastre acolo unde le-am gândit noi să fie, să interacționeze cu ele, să aibă parte de întreaga experiență, iar ecranul nu-ți poate oferi așa ceva. Nu este doar o experiență vizuală, este una fizică, și, cumva, este și o datorie pe care ne-o asumăm, aceea de a aduce publicul către artă, de a încuraja oamenii să iasă din case și să fie o parte din comunitate în jurul acestor opere de artă, să fie împreună.  
Ca să concluzionez, noi nu creăm artă pentru epoca digitală, ci mai degrabă artă care să rezolve problemele pe care epoca digitală le ridică.