Mătasea, comoara descoperită într-o ceașcă de ceai

22 Mar, 2020

Inspirați de Anca Cernea și de creațiile sale minunate din Qollection martie - Fluid Silk, am vrut să aflăm mai multe despre istoria acestui material. Și să îți povestim și ție! 

Mătasea, cunoscută și sub denumirea mai veche de borangic, acest material prețios, fluid, sublim, dorit și invidiat depotrivă, termen de comparație pentru atingeri”fine ca mătasea”, vine din vremuri aproape imemoriale, ce numără milenii. 

Dovezi ale prezenței proteinelor de mătase s-au găsit de către arheologi în locuri ce datează tocmai din neolitic, dar nouă ne-a plăcut legenda relatată de Confucius. Potrivit acestuia, firul de mătase a fost descoperit de Leizu, soția Împăratului Galben, prin secolul 27 î.e.n., când un cocon de mătase i-a picat fix în ceai și, de la căldura acestuia, a început să se desire. Dorind să scape de musafirul nepoftit, luminata împărăteasă a tras de un fir, iar acesta s-a tot desfășurat, cucerind-o cu textura sa. De aici și până la sericultură și primele țesături din mătase nu știm exact cât a mai trecut, cert e că o vreme destul de îndelungată, producerea acestui material a reprezentat un ”secret de stat” și mătasea nu doar că putea fi exportată, dar era și raționalizată! 

Purtată la început doar de împărați, mătasea a devenit în scurt timp un simbol al luxului, odată ce a fost permisă achiziția ei și de către nobili. Structura de prismă a firului, care permite jocurile de lumină atât de apreciate, dar și rezistența, în ciuda aparentei fragilități, au făcut ca materialul să fie la mare căutare peste tot în lume. 

Cu câteva decenii înainte erei noastre, mătasea începea timid și în mare secret să pășească în afara Chinei, sub forma coconilor viermilor de mătase. Vreme de sute de ani, traseul pe care s-au făcut exporturile din China a format Drumul Mătăsii, iar această cale cu o lungime de 6000 de kilometri a unit civilizații și a fost cea mai importantă axă comercială a lumii până la descoperirea Americilor. 

Există în prezent mai multe rase de viermi de mătase și câteva metode de producție. Totuși, traditional, pentru producerea unui kilogram de mătase naturală, aproximativ 3000 de viermi de mătase trebuie să consume 104 kilograme de frunze de dud! 

Cândva, pe la finele secolului al XVIII-lea, Hilaire de Chardonnet, un francez (desigur!) a inventat mătasea artificială, dar propunerea lui era destul de inflamabilă pentru a fi considerată sigură. Câștiva ani mai târziu, un chimist englez, Charles Frederick Cross, împreună cu alți doi parteneri, descoperea o fibră de celuloză, pe care a numit-o vâscoză. Continuarea o știm cu toții, din propriile șifoniere. 

În prezent, fibrele de mătase sunt folosite pentru haine, accesorii, așternuturi, dar și în medicină, ca fire de sutură, în cosmetică, dar și pentru diverse cercetări în genetică. 

Și totul a început cu o ceașcă de ceai!