SPOTLIGHT ȘI INSTITUTUL QREATOR: CE NE SPUN CURATORII!

18 Apr, 2019

Astăzi începe Spotlight, iar Qreator e parte din ediția 2019 a acestui festival, într-un proiect de video-mapping ce ne plimbă prin zece epoci artistice distincte.

Vă așteptăm, așadar, de astăzi și până duminică, 21 aprilie, la adresa binecunoscută, Aviatorilor 8A, să admirăm împreună cum se îmbină zece curente artistice în viziunea celor de la Les Ateliers Nomad. Până atunci, noi am fost curioși să aflăm care sunt epocile preferate de către curatorii Institutului Qreator și iată ce am aflat:

Adrian Despot, #MANOFTALENT
La bază sunt un renascentist înflăcărat, cu vise suprarealiste și accente expresioniste. Și totuși minimalist, atunci când estetica generală o cere. Sunt din toate câte puțin și de-aia îmi place de mine. E o prostie să te definești ca un nihilist, fanatic al unui singur curent artistic, gen muzical, fel de mâncare, oraș, sport, producător de chitare, căști, haine sau suc, atâta timp cât de poți bucura de toate.
E loc pentru toate în tine, golul pe care îl simți nu se umple niciodată, foamea nu dispare doar cu pâine, ești o ființă complexă care știe să își ia din fiecare câte ceva pentru a se petici. Rănile sunt diferite, nu-i așa? Ei, bine, și leacurile! Iar arta reprezintă experiența și suma tuturor leacurilor unor oameni cu adevărat extraordinari, care și-au petrecut întreaga viață încercând să se vindece, încercând să se salveze.
Să profităm!

Tudor Giurgiu, #MANOFCINEMA
Țin și acum minte orele de istoria filmului din facultate când domnul profesor Littera ne vorbea absorbit despre expresionismul german.
Despre clar-obscur, decorurile făcute din unghiuri geometrice cumva absurde, cu reprezentări ingenioase ale luminii, umbrelor și obiectelor. Despre cât de important a fost și rămâne „Cabinetul doctorului Caligari”.

După ore ne mutam la Cinemateca, unde continuam studiul: vedeam „Nosferatu”, „Metropolis” și toate celelalte capodopere ale lui Fritz Lang, Murnau sau Pabst.

Sunt un fan absolut al creativității maeștrilor care au lucrat în această perioadă, al felului în care au găsit o formulă estetică total diferită de realismul brutal al filmelor sau creațiilor din plastica de dinainte de 1920.
Viziunile lor dark și pe alocuri tenebroase hăituie încă si azi lumea cinema-ului mondial.

Răzvan Exarhu, #MANOFTASTE
Barocul mi-a plăcut și mai mult atunci când era să imi sparg cel puțin un dinte într-o perlă mică și roz, în vremea când eram hippy și mă scufundam după scoici, ca să nu mor de foame la mare. Dar sensul perlei cu formă neregulată, ascuns în originea lui barocco, m-a fascinat la fel de tare ca toată această perioadă de neliniște artistică. Nașterea operei, a romanului și a poeziei moderne, în bună măsură, sunt doar câteva din gesturile prin care barocul a influențat viața omului pe planetă. Iar pe mine mă emoționează teribil la baroci contrastul dintre căutarea perfecțiunii formei și a mirabilului, maraviglia, o intuiție care funcționează identic și azi, la Spotlight, așa cum se vede pe casa Qreator.

Mirela Bucovicean, #WOMANOFSTYLE
Prima oară când am conștientizat ce îmi place în pictură a fost când l-am descoperit pe Dali. Sigur, acum aproape că e passé, dar, în pragul adolescenței, pentru mine a fost ca o descoperire a Graal-ului artistic. Îmi amintesc că mi-am colecționat toate operele de artă, printate pe cartoane groase, pe care apoi le-am pus pe pereți, în lipsa afișelor cu Backstreet Boys sau Madonna.
L-am consumat repede pe Dali, care ajunsese să-mi pară exagerat și teatral – de parcă suprarealismul ar fi altfel! – și am trecut la următorul preferat: Gustav Klimt. M-a impresionat atât de mult “Sărutul” lui, încât am vrut să-mi pictez o frescă deasupra patului, noroc că intuiția mi-a spus că ar fi ieșit un kitch ieftin și am renunțat.
Până să termin liceul, am trecut la Picasso, cu influențele lui din cubism, cu agresivitatea portretelor, vulgaritatea misterioasă și un spirit latin pe care l-am intuit în spatele fiecărei lucrări. În ordine, i-au urmat celebrii Frida Kahlo, Magritte, Miro. Pe Chagall și Duchamp ori Victor Brauner i-am găsit târziu, pe la finele facultății, și m-am bucurat de ei, mai ales de ultimul, pentru că mi-au deschis noi perspective asupra unui curent pe care credeam că-l cunosc.
 

Dragoș Bucurenci, #MANOFPEOPLE
Emoțiile s-au răspândit pe întreg mapamondul cu aceeași repeziciune cu care catedrala a fost cuprinsă de flăcări. În scurtul răstimp al unei vieți de om, un astfel de accident capătă proporții de cataclism. Dar să nu uităm că bătrâna catedrală a trecut prin încercări și mai crâncene: incendii, cutremure, bombardamente și poate cel mai distrugător dintre toate – delirul devastator al Revoluției Franceze.

Clădirile sunt și ele, asemenea oamenilor care le ridică, construcții efemere. Doar câteva dintre ele câștigă, prin frumusețe sau însemnătate, dreptul de a renaște din incendii, din uitare sau din ruine. Notre Dame du Paris, așa cum o știm astăzi, nu este ceea ce au păstrat pentru noi secolele, ci ceea ce a restaurat Eugène Viollet-le-Duc, care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a făcut un exercițiu de imaginație și a readus la viață o ruină.

Poate pentru că am văzut cum au renăscut din ruine și din cenușă câteva dintre clădirile Bucureștiului în ultimii 25 de ani sunt puțin mai încrezător în legătură cu viitorul bătrânei catedrale.

O astfel de clădire este Vila Oromolu, care a fost distrusă de mai multe incendii și care a zăcut în ruină aproape două decenii. Astăzi a renăscut ca spațiul Qreator by IQOS și este cea mai frumoasă clădire din Piața Victoriei. În cadrul SPOTLIGHT, cei de la Les Ateliers Nomad îi vor da o altfel de viață cu proiecții care vor purta fațada eclectică prin zece curente artistice.

Puterea de a visa și de a închipui lumi îi aparține omului. Și mă bucur că aici, aproape de casă, există un spațiu precum Qreator, care se inspiră din toate timpurile pentru a ne oferi cea mai creativă versiune a prezentului.